Acatistul rugului aprins
    Imnul Acatist la "Rugul Aprins" al Maicii Domnului concentrează în stihurile sale dorul sfâsietor al omului după Dumnezeu, întâlnirea în darul dragostei Dumnezeiesti a celor două inimi, a lui Dumnezeu si a omului, încă din această lume, ca o pregătire tainică a Împărătiei Cerurilor. Învătătura crestină în cea mai autentică formă a ei, deschiderea universului tainic al lumii lăuntrice, acordurile poetice ce izvorăsc dintr-o limbă românească a vechilor cazanii, toată această bogătie a misterului crestinesc ortodox românesc se găseste înmănuchiată într-o rugă de laudă, dedicată Maicii Domnului, în Imnul Acatist al "Rugului Aprins".
Scris în anul 1948 de poetul Sandu Tudor, care s-a călugărit la mănăstirea Antim, cu numele de monahul Agaton, Imnul Acatist al Maicii Domnului a fost corectat si stilizat la Sfânta Mănăstire Rarău, în fata Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, pe când poetul era staret si primise marea schimă monahală, sub numele de Ieroschimonahul Daniil Tudor.
Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului este un imn închinat Maicii Domnului, care prin adâncimea lui teologică întrece tot ceea ce s-a scris până acum, referitor la locul si rolul pe care îl are Maica Domnului în efortul nostru de înduhovnicire.El nu este doar un simplu "acatist", ci "Imn Acatist", ceea ce este mai mult decât o cântare.
Imnul este ceea ce defineste o natiune. Un popor are multe cântece, dar un singur Imn. Imnul este ceea ce defineste o natiune. Acest acatist merită cu prisosintă a se numi IMN, pentru că  el este singurul care, prin înlăntuirea sufletească la care a fost scris, depăseste în continut, limbaj si formă pe toate celelalte.
În imnul Acatist al Rugului Aprins, Maica Domnului, Împărăteasa Cerului si a Pământului este numită:
Împărăteasa Rugăciunii, Rugăciunea Întrupată, Urzitoare de nesfârsită rugăciune, Cheie si Scară menită să ne deschidă portile iluminării, să ne înduhovnicească si să ne ridice de pe pământ la Cer. .
Părintele Daniil, cu toate că era slujitorul unui altar văzut, într-o biserică văzută, predica intrarea omului într-o biserică Vie, slujirea la un altar nevăzut.El spunea credinciosilor: "Mintea crestinului este preot care trebuie să aducă lui Dumnezeu Jertfa pe altarul inimii sale, rugăciunea curată".Sunteti temple vii ale Duhului Sfânt, chiar dacă numai unii oameni sunt alesi de Dumnezeu ca să slujească la Sfintele Altare din biserici, dar preotia spirituală este dată tuturor oamenilor. Trebuie să avem candele inimile noastre arzând, asemenea fecioarelor întelepte din pilda Sfintei Evanghelii, alfel vom fi azvârliti în întunericul cel mai dinafară al iadului. Fiecare suflet este chemat la nunta cea de taină, unde se va întâlni cu MIRELE CERESC, Hristos Mântuitorul lumii.
Intrati în cămara cea mai dinlăuntru a inimii voastre si acolo vă veti întâlni cu Mântuitorul, Iisus Hristos, Lumina Lumii, care ne-a spus:"Împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru" si "Foc am venit să aduc pe pământ si cât de mult doresc să se fi aprins în inimile voastre".
Mântuirea înseamnă sfintirea noastră si îndumnezeirea, ca să ajungem candele arzătoare, vii, care să ardă în harul dragostei Dumnezeiesti.
Prima poruncă a decalogului ne spune:"să iubesti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta din tot sufletul tău iar pe aproapele tău ca pe tine însuti".
Iată ce ne cere Dumnezeu;Dragostea! El vrea însă ca să nu fim căldicei,ci fierbinti.
Rugăciunea, spunea părintele Daniil, are sapte trepte:
1.Rugăciunea orală (a gurii),
2.Rugăciunea mintii,
3.Rugăciunea mintii în inima,
4.Rugăciunea inimii,
5.Rugăciunea văzătoare sau contemplativă
6.Rugăciunea curată,
7.Rugăciunea duhovnicească sau în extaz.
La rugăciunea inimii trebuie să ajungem, ca să fim oameni duhovnicesti. Puterea rugăciunii stă în calitate si nu în cantitate. "nu cei ce rostesc multe cuvinte primesc Lumina lui Hristos, ci aceia care ard în rugăciune ajung să primească pecetea focului ceresc". Părintele Daniil era dusmanul celor ce se roagă de formă. Rugăciunea nu trebuie să se transforme într-un obicei.Rugăciunea trebuie să fie un eveniment, pentru că, prin rugăciune, să ne întâlnim cu Dumnezeu.Rugăciunea este oglinda prin care se oglindeste Dumnezeu în om.
Omul trebuie să ardă în rugăciune. Rugăciunea lui trebuie să fie pretioasă, căci;"Lui Dumnezeu trebuie să-I dăm ceea ce avem mai de pret:mintea unită cu inima prin rugăciune în Duhul Sfânt".
Părintele Daniil predica adevărata închinare:în duh si în adevăr, în rugăciunea făcută cu mintea în inimă.El nu încărca pe ucenici cu canoane grele, ci cu unul usor, rugăciunea inimii. Să ne rugăm zilnic, la miezul noptii, citind Imnul Acatist la rugul Aprins, în fata Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău, în fata noastră (2 Timotei I,6).Dumnezeu prin Maica Domnului vă va binecuvânta, vă va împlini cererile cele mântuitoare, vă va lumina mintea si bucura duhovniceste inima si vă va alunga duhurile răutătilor.

Cine se va ruga citind Acatistul la Rugul Aprins, va simti fiorul celui rănit de dragostea lui Hristos, va cunoaste, prin experientă, că adevărul iese la iveală în baia suferintei si se va strădui să nu schimbe lumea, ci să se sfintească, sfintind astfel si lumea.

 

Acatistul rugului aprins
Condacul I
Cine este Aceasta, ca zorile de luminoasă si curată?
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.
Stăpâna Lumii si Doamnă a diminetii.
Logodnica Mângâietorului, preschimbător al vietii!
Spre tine noi alergăm, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pe noi părtasi ai Sfântului Munte Tabor.
Si fă-te si nouă
umbră si rouă
tu adumbrirea
de dar,
să-si afle si firea noastră înnoirea
din zămislirea
de har.
Ca să-ti strigăm cu toată făptura,
Într-o deplină închinăciune.
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!
Icosul I
Fecioară a neînseratului Veac, Sfântă Maică a Luminii!
Ascultă-ne si pre noi cei din păcat,
nevrednicii fii ai tinii!
Prea blândă, bună, Prea Sfântă Fecioară!
Cheia Domnului Iisus!
Dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară,
deschide-ne calea de Sus,
ca din aprinsa descoperire,
arcana Doritului Mire
si noi să putem cânta
asa cum Moise dezlegat de sanda
cu fata în văpaie de rug
fierbinte de har tie îti striga
unele ca acestea în amurg:
Bucură-te, Tulpină de lumină a rugului nemistuit!
Bucură-te, Rouă crestină prin care Dumnezeu S-a ivit!
Bucură-te, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!
Bucură-te, Lacrimă care topesti tot lăuntricul ger!
Bucură-te, Toiag cu floare întru a inimii călătorie!
Bucură-te, Fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie!
Bucură-te, Pecete de jar până în suflet pătrunsă!
Bucură-te, Zăpadă a mintii de nici o patimă ajunsă!
Bucură-te, Măsură a opta a Împărătiei din noi!
Bucură-te, Învătătură scoasă din bucuria din apoi!
Bucură-te, Uimire sărutată de duhovniceasca minune!
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!
Condacul al II-lea
Cum să ne aflăm odihna de la gânduri?
Maică Fecioară! Preasfânta Fecioară!
Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri,
ispitele pre înmultite ce ne-nfăsoară?
Dă-ne tu stiinta de tine râvnită,
Măiestria cea bună
a-nduhovnicirii,
cu ea să biruim firea robită
până în adâncul despătimirii
si furati de "Ruga cu strigarea luminoasă"
să putem si noi ridica,
dintr-o laudă întreagă si nemincinoasă,
un psaltic si adevărat:
ALILUIA!
Icosul al II-lea
Aprinsa floare a necovârsitei văpăi,
de Dumnezeu Născătoare!
Tu chip al păcii văzut în foc
într-un ocol nemăsurată de răcoare!
Vino spre noi, ajută-ne să aflăm,
sub blânda ta îndrumare,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor din pieptul Porumbitei de argint,
pe care si Împăratul prooroc o vedea
peste culmile Vasanului plutind:
Si laolaltă vom cânta
cu îngerescul sobor
si cu cerescul cor,
vom alătura
o podobie ca aceasta cu stihuri asa:
Bucură-te, salt isihast, cu zbor de binecuvântare!
Bucură-te, suflet odihnit sub cuvioasa răsuflare!
Bucură-te, roată avântată a Porumbelului de duh!
Bucură-te, pace asezată în cugetatul văzduh!
Bucură-te, Zare arcuită cu heruvimice aripe!
Bucură-te, Vecie oprită în încăperea unei clipe!
Bucură-te, Vâslă uriasă întru Suisul cel ales!
Bucură-te, a Cerului Sorbire, cu subtiratic înteles!
Bucură-te, Susur de tăcere, cu lunecări de apă vie!
Bucură-te, Roadă iscusită, crescută de filocalie!
Bucură-te, Măiestrită aflare a tâlcului de închinăciune!
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!
Condacul al II-lea
Peste veacuri, Fecioară eu te aud,
Prin gura lui Isaia, proorocul de jar.
Si-n cercul Scripturii vorba ta sună
Cu toate înăltimile de dar:"Că iată , Prunc ni se naste si un fiu nouă ni s-a dat
Pe umăr, cu semnul stăpânitor, iar numele Lui:Minunat, Îngerul marelui sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul păcii depline si părintele al veacului viitor"
Acesta este numele Lui
Numele celor cinci cuvinte,
Sfânt Numele Domnului,
Pe care Iisus îl va purta
Pământule tot, ia aminte,
Cu totii să putem striga:
ALILUIA!
Icosul al III-lea
Dintr-o Maică de-a pururi Fecioară
Asa S-a zămislit, S-a-ntrupat
Cel ce a păzit nevătămat
Trupul Rugului de pară
Cuvântul de rostit s-a făcut
Numele Domnului de slavă
Dumnezeu cel nevăzut
ce-n inima focului S-a zămislit.
Fata frumusetii ceresti, Chipul cel nemărginit
Pre Sine S-a încăput
cu măsura s-a măsurat
si aievea Cel nenumit,
aici printre noi S-a arătat
în biruitor smerit
călare pe o asină
Cercati dară si voi puterile
Numelui de lumină
Si de la moarte la viată veti trece
Cu firea îndumnezeită
ca să cântăm cu totii laolaltă,
limpede si fără ispită:
Bucură-te, Temeiul prin care si în noi Dumnezeu se încape!
Bucură-te, Putere prin care umblăm cu Iisus peste ape!
Bucură-te, Milostivire prin care Hristos ni S-a dăruit!
Bucură-te, Liniste-n care cu numele Aminului ne-am plinit.
Bucură-te, Răgazul în care Logosul în noi se ascultă!
Bucură-te, Pătrundere si Împăcare cu firea noastră robită!
Bucură-te, Blândete prin care am ajuns Emanuelului frate!
Bucură-te, Tăcere în care Duhul din inima izbucneste!
Bucură-te, Limpezime în care Îngerul în trup ni se urzeste!
Bucură-te Curătie prin care Numele de Slavă e în lume!
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!
Condacul al IV-lea
Dragoste este Domnul în veac.Dragoste este numele său.Cu toate străduintele dragostei, să ne pătrundem adânc de Dumnezeu.Ca tine Fecioară ce-L porti să ne amintim că-L purtăm
Că-n Dumnezeul cel viu noi trăim, suntem si umblăm.
Si orisiunde vei merge, cu Domnul tu să te stii!
Si dintru virtutea de la Domnul si virtutea ta va spori
Cu fiecare
Fir de răsuflare
Numele Domnului vom chema,
Ca să strigăm laolaltă-n sărbătoare,
Ca o singură faptură:
ALILUIA!
Icosul al IV-lea
De la tine întelegem, Fecioară, stăruinta cea neînteleasă
si puterea pomenirilor line din ruga smerită si stearsă
Da, firea apei e moale, a pietrei nespus de vârtoasă.
Dar ulciorul de deasupra de piatră cu prelingerea lui din atârnare,
Din picurul boabei de apa, gaureste piatra cea tare
Fecioară si tu asadar
stăruieste cu a ta milostivire
peste aspra  noastră împietrire
Si biruindu-ne cu picul de har
să-ti cântăm în imn de slăvire:
Bucură-te, Îndrăzneala gingăsiei din zicerea Sfântului Nume!
Bucură-te, Ulcior al picăturii cu stăruintă anume!
Bucură-te, Înfiorare de sceptru din piatra alba a Domnului!
Bucură-te, Fagure dulce al lui Iisus, Fiul Omului!
Bucură-te, Danie de gând cea a Hristosului meu!
Bucură-te, Împărtăsanie de cuvânt din întruparea lui Dumnezeu!
Bucură-te, Revărsăre de mir pe care Fiul ne-o dă!
Bucură-te, Metanie în fir al lui "Doamne miluieste-mă"!
Bucură-te, Iures ce mă răpeste si pe mine păcătosul!
Bucură-te, Noian de pomenire care-si sporeste prinosul!
Bucură-te, Harică depănare a unei chemări de minune!
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!
Condacul al V-lea
Fecioară Sfânta, în fata ta
În veac pururi de rusine se vor da
Cugetarea si ritorii întelepciunii.
Că tu esti pecetea nestricăciunii,
Poartă, pentru cei isteti, încuiată
si pildă vie de trăire a minunii
Tu stii că viata nu ne-a fost dată
să fie numai răstălmacită
căci se cere mult mai bogată
decât să fie numai trăită.
Ea-i dincolo de gând, dincolo de loc,
dincolo de sirul de clipe al dăinuirii,
E oglinda unui cer lăuntric de foc peste adâncurile inimii si făpturii
Ea e Cuvântul Lumii, ce pentru ea se vrea calea si întruparea spre vesnicie:
ALILUIA!
Icosul al V-lea
Fecioară, Preacurată Maică, tu esti într-adevăr Trezvia
vointa fruntii în mir adunate,
ochiul cel dinlăuntru, deschis în rotundul zărilor toate,
inima, centrul învins de străvezimea stărilor curate,
Tu esti cea mai dreaptă luare aminte
care-n puterea agerimii uneste, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al mintii,
ascutimea gândului de gheată
cu înflăcărarea iuresului de viată,
suferinta si bucuria făcută cruce
Care pe Întelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clară cheie de adânc
cu repezis iute si străin
ce cu nimic nu clinteste sufletul tău cel lin,
ci, dimpotrivă noi ne uimim
si fată de care,
pe cât se poate
ne plecăm să cântăm
cu întreaga suflare :
Bucură-te, Cruce a înflăcărării si agerimii alesului!
Bucură-te, Osia Cerului cu Luceafărul Întelesului!
Bucură-te, Spargerea  gândurilor si zadarnicului stup!
Bucură-te, Oglinda cea nevăzută, de dincolo de trup!
Bucură-te, Cămara cea mai dinlăuntru a sufletului meu!
Bucură-te, Palat minunat al pomenirii lui Dumnezeu!
Bucură-te, Alaută a inimii sub arcusul de  gând!
Bucură-te, Cântec pe cinci strune într-una chemând!
Bucură-te, Muzică negrăită a celei dea doua nasteri!
Bucură-te, Sărbătoare tăcută a desăvârsitei cunoasteri!
Bucură-te, Logodnă la Numele cel de întelepciune!
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!
Condacul al VI-lea
Fecioară Sfânta!
Maică neispitită de nuntă!
Tu  esti singura inima de om întru care , nescăzut
Numele de mărire cântă,
Din tot rostul LUI cel viu si neprefăcut,
De tine, pentru aceasta, cât ne uimim Preacurată,
fiindcă numai în tine, că niciodată,
inima omului
cu inima Domnului
au bătut si bat laolaltă
Rugăciunea ca un ornic al  gândului si al cerului
Curge în lăuntrul tău
si se îngemănează, acolo,
Cu Psaltirea subtire a misterului
lângă dragostea lui Dumnezeu,
O, tu, Cărută de lumină neîntinată, nescăzută, ne-nserată!
Învată-ne si pe noi întelepciunea inimii, Binecuvântată!
Si asa, îmbunati si vrednici,
ca ai unei biserici,
din toată faptura tie ne vom da,
ca drept si sfânt să putem zice:
ALILUIA!
Icosul al VI-lea
Maica Domnului!
Inima de Lumină!
Maica Domnului!
Inimă a Pământului!
Maica Domnului!
Inimă fără de vină!
Maica Domnului!
Inima Cuvântului!
La tine venim rusinati si căzuti,
cu trupul apus si genunchii înfrânti,
că din nepricepere, inima  noastră s-a întunecat nespus,
Lăsatu-ne-a pe căile mintii noastre să umblăm,
Dar, iată, acum la tine venim, Maica lui Iisus!
Primeste-ne ca pe niste pietre ale vietii
dornice de bucuriile diminetii,
Diminetii celei neânserate,
si zideste-ne cu inimi noi si curate,
ca să-ti cântăm:
Bucură-te, Arca de alianta a sufletului meu!
Bucură-te, Cufăr ferecat cu Numele lui Dumnezeu!
Bucură-te, Corabie vie ce plutesti peste tainele Lumii!
Bucură-te, sicrias ferit de toate zădărniciile lumii!
Bucură-te, Tronule pe care viata te întemeiază!
Bucură-te, Cutie de cântec prin care sună o rază!
Bucură-te, Laudă lăuntrică a tuturor comorilor de har!
Bucură-te, Chivot de  gând al prea duhovnicescului altar!
Bucură-te, Naos al cerurilor în care mintea-i liturgisitor!
Bucură-te, Sipet de foc din pieptul nostru al tuturor
Bucură-te, Biserica prea doritoare, cu Hristos să se cunune!
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!
Condacul al VII-lea
Preasfântă, Preamarită, Preafrumoasă, Preabinecuvântată Mireasă!
A cerurilor toate, Împărăteasă,
care ai apostoli drept alai, îngeri buni, soli si păzitori
Evanghelisti, cronicari si scriitori
Biserica vie, bine aleasă
ca tine dumnezeieste de luminoasă
de lină, de blândă, de cuvioasă, de primitoare cereste.
Dar asa precum cântă si vorbeste din slova si Sfânta Cântarea Cântărilor
tu mai  esti si nespus de cumplită,
ca niste ostiri sub steagurile lor.
 esti clară,  esti senină si ascutită în chip neâmblânzitor.
Veghetoare si apărătoare a tuturor lucrurilor sfinte,
a preabunurilor haruri:
celor din taine, celor din Daruri
din odoare, din semne, din cuvinte
Fiindcă la nunta Marelui Mire
e cerută o grijă de întreaga neprihanire
Nu este îngăduită necurătia ochilor si a hainelor
Nimeni dar, dintre acei ce sunt "neânvatati tainelor",
de unele ca acestea să nu se atingă.
Cine va lăsa porcii din mărgăritare să se hrănească,
si-n vase sfinte câinii să lingă?
Îndemnarea ca si primirea este numai duhovnicească.
Vino dar si tu, smerit, împăcat si curat!
Si asa, cu totii laolaltă, vom striga,
Din bucurie întreagă si înaltă
ALILUIA!
Icosul al VII-lea
Maica Domnului! Duhovnică bună a pământului!
Păstrătoarea Predaniei Cuvântului
tu ai Ierusalimul cerului,
în latura lui cea nouă tăcută
o sfântă si mare Mănăstire nevăzută,
unde îti stau grabnic ajutători,
toti cei ce sunt ai "lepădării de sine" adevărati sîrguitori
toti cei ai cetelor de asceti,
ai cetelor de monahi, de pusnici si anahoreti,
de sihastri si de duhovnici întelepti,
si care au în grija lor,
ca pe niste comori de binecuvântare
straja, asprimea si mustrarea
toate cele lămuritoare, curătitoare si îndreptătoare
ale neprihanirii si milostivirii tale, cele necovârsite
toate cele care la un loc sunt numite:
Învătătura de taină" sau "Mostenirea Sfintilor"
si pe care la îndemană le avem si noi vădite
în hrisoavele, Scripturile si vorbele Părintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a te lăuda
a te cinsti, a te preamări, decât numai cântidu-ti asa:
Bucură-te, Profira bucuriei Împărat esti a Aminului!
Bucură-te, Plinătatea de har din lacrima Spinului!
Bucură-te, Rădăcină pascală a bucuriilor noi!
Bucură-te, Pace sobornicească statornicită în noi!
Bucură-te, Raiule rodit de toate ploile bucuriei!
Bucură-te, Strălucire prea clară din privirile copilariei!
Bucură-te, Trandafir cu rouă din cămările noastre de taină!
Bucură-te, Suflet înlăcrimat si îmbrăcat cu lumină ca si o haină!
Bucură-te, Safir al cerului pe inima  noastră picurat!
Bucură-te, Bucurie după care vine linistea cea de Sabat!
Bucură-te, Epitalm învesnicit peste Tăcerea de minune!
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!
Condacul al VIII-lea
Doamne Iisuse Hristoase,
Domnul meu cel blând!
Către Tine mă aplec cu fruntea.
Ca Toma îmi pun mâna la locul cel sfânt.
Strâns si orbit în minte, fără de cuvânt
astept ca orbul puntea
Luminii din adânc, cea fără înserare
si care în tot omul, ca un lăuntric soare,
ne luminează întreg în încăperea fiintei.
Cum nu Te văd noaptea, grosimii de păcate, Te pipăi cu sfială
cu degetul nădejdii, cu degetul credintei,
cu deget de bănuială
cu deget de dorire si chiar de îndoială
si neajuns as pune si cealaltă mână,
dar inima străpunsă de fulger, de arsură,
îndurerat si dulce, cu răsuflarea îngână
Chemarea ta întreagă si fără voia mea,
bataia rugăciunii aleargă spre lumină într-un
ALILUIA!
Icosul al VIII-lea
Maică a Domnului, Doamnă de taina,
Doamna nădejdii, a noptii albastre,
Stăpâna cu trei luceferi pe haină
si Sfânta Angira a nemerniciilor noastre!
Către tine din nou, iată am venit,
risipit de lume, de  gânduri robit,
Ca, după sfatul cel bun si Binecuvântare,
partas m-am făcut la mântuirea mea,
Mi-am pus hotărâre îndreptată si tare
să silesc toată vremea în a mă ruga.
Dar idol de tărână, cugetul meu, nu-mi dă ragaz să mă statornicesc
în lucrarea de ruga, la locul lui Dumnezeu,
cel în temeiul inimii, către care râvnesc.
Ajută-mă dară, ajutătoarea mea,
în "Zicerea necurmată" să mă pot întemeia.
Ajută-mă si de-a pururi tie ti-oi cântă:
Bucură-te, Maica Domnului, întruparea întelepciunii!
Bucură-te, Puterea Fecioriei, adevăratul suflet al Lumii!
Bucură-te, Preasfintitule Trup, Loc de Dumnezeu încăpător!
Bucură-te, Sfânta-Sfintelor, tainita din inima tuturor!
Bucură-te, Comoara cea de  gând dintru mintile cele smerite!
Bucură-te, Hărăzie cumplită a tuturor virtutilor negrăite!
Bucură-te, Cadelnită neodihnită a rugăciunilor necurmate!
Bucură-te, Unirea într-un cuget a tuturor Bisericilor împăcate!
Bucură-te, Ajutorinta până si-n păcatele cele neduhovnic esti!
Bucură-te, Acoperământ care te asterni deplin peste orice slăbiciune!
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!
Condacul al IX-lea
O! Maică a Domnului de-a pururi curată,
Ca nouă alăute si nouă potire
fiecare rugăciune a  noastră să fie în revărsarea ei necurmată
Si către Sfânta Treime, suită bucurie,
aducerea ei prea binemiresmată
de pe palmele tale către Hristosul Mire
să-si treacă prinosul de dreaptă slăvire!
Ca să putem cu Cerurile toate a striga,
într-o îmbrătisată necovârsire,
cel mai presus:
ALILUIA!
ALILUIA!
ALILUIA!
(Aceasta se citeste de trei ori, iar după aceasta se citesc Icosul I si Condacul I)
După ce citim ACATISTUL se vor citi cei vii: Încă ne rugăm pentru mila, viata, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, bună-sporire si chivernisire a robilor lui Dumnezeu (se pomenesc numele de botez ale celor pentru care ne rugăm, inclusiv ale dusmanilor nostri) si pentru ca să li se ierte lor toată greseala cea de voie si cea fără de voie.
             www.orthodox.go.ro
+